În timpul dominației otomane asupra unei părți importante din teritoriul fostului județ Brăila, Chiscani si Vărsătura făceau parte din cazaua Brăilei. După eliberarea Brăilei, în urma războiului ruso-turc din 1828, cele două sate apar ca aparținătoare plășii Balta.
În 1864, comuna Chiscani ținea de plasa Vădeni, avea un consiliu, un primar, un secretar si un perceptor.
În Dicționarul geografic al județului Brăila, editat la 1894, Chiscani este consemnată ca o comună rurală, aparținătoare plășii Vădeni, situată la estul județului, pe malul stâng al Dunării. Se învecina la sud cu Tichilești, la vest cu Scorțaru Vechi si Tudor Vladimirescu, iar la est cu Dunărea.
Teritoriul făcea parte din Domeniul Brăilei, proprietate a statului si se întindea pe platoul de nord al județului, de la șoseaua Brăila – Călărași, cobora muchea luncii Dunării, cuprindea lunca dintre Dunărea Veche si Dunărea Vapoarelor, de la satul Chiscani până la Brăila si Măcin. Pe partea de vest a platoului erau două sate: Chiscani si Lacu Sărat, precum si Băile Lacu Sărat cu cătunul Vărsătura.
Partea de pe lunca Dunării era traversată de o serie de canale, privaluri si iezere, dispărute astăzi. De comună aparțineau si târlele Blasova.
Din 1892 avem informații certe despre componența comunei: satele Chiscani, Băile Sărate, Blasova, Lacu Sărat si Vărsătura.
În 1894, suprafața de pe platou a comunei era de 2933 ha din care 2483 arabile, 240 izlaz, 5 ha vii, 202 ha grădini de zarzavat. În partea de luncă cuprindea locuri de pășune și cca 590 ha pădure de salcie.
Căi de comunicație: la Brăila spre nord 10 km, la Cazasu spre nord-vest 11 km, la Tudor Vladimirescu, spre vest, 9 km, la Silistraru spre sud-vest, 12 km, la Vărsătura spre nord, 5 km.
Comuna era traversată, pe hotarul de nord, de calea ferată Brăila-Buzău, cu 6 cantoane (de la 139- 144) si halta Silistraru.
Populația însuma 256 capi de familie, adică 1024 locuitori cu 151 contribuabili, 12 patentări din care 2 străini, 78 împroprietăriți la 1864, 253 la 1879, 9 neîmproprietăriți. Comuna avea 6 debite si 31 de cârciumi.
Comuna nu a rămas sub administrația aceleași plăși, iar totalul populației a variat în funcție de sporul natural si de numărul satelor componente.
În timpul primului război mondial, după ocuparea județului de către trupele inamice, acesta este reorganizat. La 22 aprilie 1917 Primăria Brăila primește ordinul militar al Comandamentului general privind împărțirea teritoriilor Armatei Dunării în trei plase. Localitățile Chiscani, Lacu Sărat, Băile Lacu Sărat făceau parte din plasa Silistraru. Administratorii de plasă erau obligați să propună pentru comune comisii interimare, să dea informații despre biserici, scoli, despre starea de sănătate a populației si a aprovizionării cu alimente, asupra întrebuințării islazurilor comunale si pământurilor de zarzavat si despre autoritățile de stare civilă.
În comune trebuiau instalate posturi de pază a locuitorilor (fără armă) pentru a înștiința autoritățile militare despre incendii sau alte evenimente notabile. Revizorii școlari trebuiau să inspecteze comunele pentru reinstalarea școlilor.
În oraș si în comune, printre care si Chiscani, perceptorii încasau contribuțiile de la locuitori.
La 1 august 1918, avea aceleași sate sub administrație și se afla tot sub jurisdicția plășii Silistraru.
Din 1926, satul Lacu Sărat devine comună si se desprinde de comuna Chiscani. În 1929, în urma noii legi de organizare a comunelor rurale, Chiscani rămâne unitate administrativă cu consiliu, aparținătoare de comuna Nedelcu Chercea pentru ca, în 1931, situația să revină la nivelul anului 1926. În 1938, comuna Chiscani avea în componență satele Chiscani, Blasova, Titcov si Vărsătura.
Băile Lacu Sărat sunt trecute sub administrația comunei Gropeni. Anul următor i se adaugă Șerbanu sau Șerbani. În aceeași componență o regăsim în 1941, însă este trecută sub administrația plășii Radu Negru.
Potrivit unor inventarieri ale averilor comunelor din județul Brăila, în 1942 satele din comuna Chiscani aveau o suprafață de 233 ha pe care erau construite casele locuitorilor, si dispuneau de 3160 ha teren proprietatea locuitorilor. În 1966 vatra satelor comunei era de 316, 25 ha cu 1291 gospodării, 1184 clădiri si 1311 locuințe.
Odată cu raionarea teritoriului țării, în 1950, comuna Chiscani a intrat în componența raionului Brăila, regiunea Galați. Satele din baltă (Titcov și Blasova) trec sub administrația altor comune. De altfel, satul Blasova, ca urmare a mutării locuitorilor săi, este desființat prin Decretul nr. 1060 din 15 noiembrie 1967.
Odată cu reînființarea județului Brăila, în 1968 (Legea nr. 2, Anexa 1), comuna Chiscani este declarată comună suburbană a municipiului Brăila. În componența sa intrau satele Chiscani, Lacu Sărat si Vărsătura.
În 1968 populația comunei ajunsese la 6240 de locuitori.
Satul Chiscani
Localitatea este situată la 11 km sud de Brăila, pe DJ 212 Brăila-Călărași. După Vărsătura, la punctul Trei Movile, șoseaua Brăila-Călărași se ramifică, o parte către sud-est spre satul Chiscani, o alta către nord-vest spre satul Lacu-Sărat.
Chiscani este așezat pe terasă în dreptul kilometrului 179 de pe Dunăre, o poziție ridicată față de luncă, o pavăză împotriva inundațiilor. Potrivit tradiției, poziția geografică ar fi dat numele localității, partea de terasă pe care a fost inițial situată formând un intrând în luncă, un clin, un pisc, pronunțat de către localnici, prin alterare, chisc.
Vecinii satului sunt următorii: la sud, Tichilesti, la sud-vest Albina, la nord -vest satul Lacu Sărat, la est Dunărea.
Din punct de vedere documentar, satul este menționat sub forma Kitskan într-un raport privind rezultatele călătoriei de-a lungul Dunării a locotenentului austriac Franz Mihanovici, întocmit pentru împăratul Austriei si datat 1783.
A doua sursă documentară este harta realizată în 1789 de un grup de ofițeri austrieci, trimiși cu misiunea de a spiona teritoriul cazalei Brăila. Printre cele 35 de sate care figurau pe hartă se află si Katkani.
În 1828, după terminarea războiului ruso-turc, serdarul Grigore Tăut, ispravnicul ținutului Brăila, a fost însărcinat să întocmească o catagrafie a locuitorilor si veniturilor de pe cuprinsul județului.
Printre satele recenzate se afla si Chiscani, administrat de plasa Balta.
Este cert că localitatea este mult mai veche, însă un document care să certifice o dată anume nu a fost descoperit încă.
Dintre documentele cartografice realizate de străini în care apare si Chiscani merită menționată harta întocmită de Marele Stat Major Rus la 1835.
În 1894 vatra satului era de101 ha, fuseseră înregistrate106 case, 4 cârciumi si 2 ghețării. În 1906 satul avea 4 străzi si 2 piețe si o vatră de 160 de ha.
Nucleul inițial s-a constituit la nord de Primărie. Apoi s-a extins în urma exproprierilor succesive efectuate pe Domeniul Brăilei, proprietate a statului. Cea mai semnificativă a fost cea dintre 1931- 1932 când, la nord de satul vechi, au fost parcelate locuri de casă pentru tinerii căsătoriți si pentru cei fără gospodării personale, luând naștere așa-numitul Cartier. În centrul vechi al satului s-au grupat principalele instituții: primărie, scoală, cămin cultural, etc.
După datele statistice întocmite în anul 1950, satul Chiscani avea un intravilan de 200 ha si 6968 mp ar drumurile ocupau suprafața de 65 ha si 1656 mp.
Satul Vărsătura
Perimetrul satului este limitat la nord de cartierul Radu Negru, municipiul Brăila, la sud de fostul canal săpat care făcea legătura între stațiunea Lacu Sărat si Dunăre, la vest șoseaua Brăila – Slobozia – Călărași, la est Dunărea, numele venindu-i de la terenul inundabil.
Satul este menționat la 1783 de Franz Mihanovici si la 1786 de neamțul Jenne în impresiile de călătorie pe Dunăre.
După revenirea Brăilei sub administrație românească, după 1830 s-au reconstituit hotarele județului în cadrul căruia statul deținea proprietăți întinse. Totodată s-au stabilit si hotarele orașului, căruia i s-a rezervat o suprafață însemnată, sub formă de izlaz, în ideea dezvoltării sale ulterioare. La 22 noiembrie 1840, arhitectul orașului înaintează Magistratului Brăila un raport cu privire la însemnarea hotarelor islazului de către comisia de hotărnicie. Unul dintre punctele hotarului era Iezerul Vărsăturii. De la punctul Vărsătură, linia se întorcea la Dunăre si se sfârșea la punctul care se află lângă dânsa, între satul Vărsăturii si Iarba Dulce, în dreptul Ostrovului Mic. Vărsătura se afla în izlaz, Iarba Dulce în afara islazului.
La 22 ianuarie 1859 inginerul topograf întocmește un raport asupra islazului orașului pe care-l înaintează administrației districtului Brăila. În raport se făcea delimitarea între izlaz, proprietate a orașului, și Domeniul Brăilei, proprietate a statului. Unul dintre hotare era în satul Vărsăturile. Se reconfirma apartenența Vărsăturii la izlaz.
Fiind o zonă inundabilă, terenurile erau folosite pentru legumicultură. Era o așezare de târle unde proprietarii aveau reședințe de vară pentru activitățile specifice sezonului.
Primele informații clare despre apartenența satului la comuna Chiscani o avem din anul 1892. În Dicționarul geografic al județului Brăila, apărut în 1894, Vărsătura era prezentată astfel: cătun la 2 km spre nord de satul Chiscani, are 6 case si o biserică. În jurul cătunului sunt grădini de zarzavat si bordeie ale sârbilor grădinari. Într-o monografie a orașului si județului Brăila, apărută în 1906, pentru Vărsătura sunt rezervate puține rânduri. Era aproape nelocuită, datorită inundațiilor. Pe terenurile de aici erau grădini de zarzavaturi si bordeie ale sârbilor si bulgarilor grădinari.
Desele inundații au făcut ca zona să aibă o mare fluctuație de populație, ani întregi fiind locuită doar de câteva familii. În 1929, pe vatra veche a satului se vedeau câteva bordeie locuite de zarzavagii bulgari.
La începutul celui de-al doilea război mondial, localnicii încep să acorde atenție grădinăritului si Vărsătura devine una dintre sursele de aprovizionare pentru piața Brăilei.
Până în 1990 satul se compunea din 2 părți: una, din case risipite pe terasa joasă de la Dunăre, si partea compactă, aliniată la șoseaua Brăila – Călărași. Aici se construise o stație PECO, aproape de stațiunea Lacu Sărat si stația de repompare a apei din conducta Chiscani – Brăila, amplasată la intrarea șoselei Brăila în cartierul Radu Negru.
După 1990 Vărsătura devine zonă rezidențială pentru cei cu posibilități financiare, prețurile de concesionare fiind atractive. Inconvenientul este dat de solul sărăturat.
Satul Lacu Sărat
Așezat pe DN 2 B, la 10 km sud de Brăila, în apropierea stațiunii Lacu Sărat, ocupă spațiul din vestul lacului. Odinioară satul se întindea numai la vest de șoseaua Brăila-Buzău, construită între 1938- 1939, pe vechiul drum cunoscut de localnici ca Drumul Mare sau Drumul Silistrarului. Gara CFR se află la 2 km vest.
De la înființare satul a fost administrat de comuna Chiscani. Din 1922 a fost dezbătută cererea ca localitatea să obțină statutul de comună. La 12 noiembrie are loc ședința Comisiei Interimare a comunei Chiscani privind solicitarea de desprindere a satului Lacu Sărat si a Stațiunii de comuna Chiscani. Cererea este respinsă din mai multe motive. Ordinul Prefectului județului nr. 3259 si dispozițiile legii de organizare a comunelor rurale prevedeau existența unui număr de 200 de contribuabili pentru a se putea forma o nouă comună, iar Lacu Sărat si Stațiunea nu aveau numărul necesar de contribuabili. În caz de desprindere, atât Chiscani cât si Lacu Sărat nu s-ar mai fi putut ocupa de obligațiile cerute de paza comunelor. De asemenea, școala din satul Chiscani, cu 4 posturi si o grădiniță de copii, în caz de dezlipire, nu s-ar putea întreține cu 600 de lei anual cât se cuvenea din treimea de 1700 de lei, sumă încasată de la cele 3 cârciumi, în timp ce satul Lacu Sărat doar cu o școală cu 2 posturi avea numai de la cârciumi un venit anual de 10000 de lei.
Aceasta ar fi însemnat desființarea scolii din Chiscani.
Însă la 1 ianuarie 1926 Lacu Sărat devine comună cu administrație proprie. Hotarele sale au fost delimitate astfel:
- la nord vatra satului Radu Negru, începând de la cantonul CFR nr. 145 si până la șoseaua județeană Brăila-Călărași;
- la est, șoseaua Brăila-Călărași cu o mică ocolire în jurul casei lui St. Loslur, care rămâne pendinte de comuna Chiscani până la punctul 3 Movile, cuprinzând acest punct împreună cu zona ei cuprinzând 1 ha aflat în partea de răsărit a șoselei;
- la sud, lotul pensionarului din comuna Chiscani V. Antohe, lotul Serviciului Tehnic al județului Brăila, un bun mic al statului, lotul din noile împroprietăriri al comunei Chiscani cu nr. 144 zis Stan Câță, loturile noilor împroprietăriți ai comunei Chiscani, bunul mic al statului denumit Coada Lacului Sărat, loturile noilor împroprietăriți ai comunei Chiscani, iar de aici drumul comunal Brăila – Silistraru până în punctul Puțul cu Salcie si apoi loturile noilor împroprietăriți ai comunei Chiscani;
- la vest, CFR Brăila – Buzău pe distanța de la cantonul 140 zis Salcie până la 145.
În 1950 Lacu Sărat revine sub administrația comunei Chiscani.
Vatra satului, inițial, era mai aproape de Brăila. Înființarea satului pe la 1879 s-a făcut prin împroprietărirea lucrătorilor din portul Brăila si a celor care lucrau Domeniul Brăilei. Datorită protestelor lui Marghiloman, satul a fost împins pe actuala vatră, numit atunci Satul Nou. Cert este că în 1883 localitatea exista, potrivit planului cu loturile locuitorilor. În 1894 avea suprafața de 65 ha si 59 de case.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1898, câțiva dintre locuitorii satului se aflau în proces cu Direcția Generală CFR pentru terenurile expropriate în vederea construirii gării Lacu Sărat. Calea ferată Buzău – Brăila fusese dată în exploatare în anul 1872.
În privința suprafeței vetrei, datele extrase din documente diferă: în 1921 se menționa că datorită reformei agrare, ar fi ajuns la 86 ha. Vetrele de casă obținute atunci alcătuiesc partea de sat aflată la est de strada Principală. În inventarul comunei realizat în anul 1940, în dreptul suprafeței vetrei erau trecute 60 de ha, reprezentând construcții si curți necultivate, mai puțin cu 5 ha față de 1894, iar suprafața totală a satului era de 2087,62 ha.
Satul s-a dezvoltat într-un plan rectangular, prin exproprierile făcute de pe Domeniul Brăila. În 1940 avea trei străzi orientate de la nord la sud, intersectate de șase străzi, orientate de la vest la est.
În 1950, Lacu Sărat avea un intravilan de 117 ha si 4695 mp, iar suprafața drumurilor avea un total de 49 ha si 7276 mp.
În 1964 fuseseră înregistrate 270 clădiri, 312 locuințe si 308 gospodării, iar în 1968, 251 gospodării, 228 clădiri si 242 locuințe.
În centrul satului, în partea de vest, se află școala, grădinița de copii, căminul cultural si biserica, ridicate pe un teren rezervat acestor instituții. Pe latura de vest a acestui teren, pe strada Principală, a fost ridicată clădirea Primăriei.
După 1900 satul a reușit să introducă apa curentă, prin conducta trasă de la stațiune. Țevile metalice au fost cumpărate de boier Ghiță Basarabeanu, iar munca a fost asigurată de locuitori. Din păcate, după 1924, instalațiile nu au mai funcționat.
Evoluția localității după 1990
În comuna Chiscani, în anii ’60 s-au pus bazele unei platforme chimice. În acei ani s-a construit Combinatul de Celuloză (ulterior și de Hârtie (CCH) și, apoi, din 1964, Combinatul de Fibre Artificiale (CFA). În 1966, conform statisticilor vremii, lucrau acolo 7.500 de muncitori, aproape o șesime din totalul muncitorilor brăileni. Impresionante sunt și alte cifre. De pildă, cele două combinate foloseau 300.000 mc de apă în 24 ore, adică de trei ori consumul orașului Brăila.
La jumătatea anilor ’70, la CFA se produceau celofibră tip lână, celofibră tip bumbac, celofan și confecții celofan, rețele cord, fire sintetice cord, sfoară agricolă, sulfat de sodiu, celuloză de sodiu, acid sulfuric, sulfură de carbon. În acea perioadă s-au extins fabricile de rețele cord, mătase, celofibră superioară, sulfură de carbon din gaz metan și stația de purificare a apei. Apoi la CFA s-au pus bazele unui Centru Terotehnologic. De-a lungul vremii, CFA și CCH s-au unit și despărțit de mai multe ori.
România după 1989 a trecut printr-o tranziție economică care a fost resimțită intens, mai ales de către populația rurală. În mai mare măsură decât rezidenții din mediul urban, populația rurală a fost afectată de sărăcie, de șomaj sau de lipsa accesului la servicii publice de calitate.
Agricultura a început să manifeste tendințe mult diferite de cele pe termen lung din perioada socialistă.
Apariția Legii 18/1991, a fondului funciar, a divizat suprafețele agricole în parcele minuscule și a determinat o dispersare a acestora, fapt ce a condus la o scădere accentuată a rentabilității exploatațiilor agricole.
În noile condiții economice, agricultura a devenit principala sursa de venit, ajungând sa fie practicata pe scara larga, in regim de subzistenta.
Fenomenul de declin economic s-a atenuat pe parcursul ultimilor ani înregistrându-se în această perioadă o evoluție lentă dar pozitivă a economiei, având efecte benefice asupra mediului social.
În comuna Chiscani, deși sursele financiare au fost foarte reduse, Primaria si Consiliul Local s-au preocupat de realizarea unor obiective economice și sociale care să vină în ajutorul populației. Acestea sunt:
- realizarea rețelei de apa potabila si canalizare;
- întreținere si reparații drumuri comunale;
- rețea de electricitate de care dispun aproximativ toate gospodăriile;
- rețele de telefonie fixă și mobilă;
- infrastructuri sanitare formate din: doua cabinete medicale, o farmacie;
- dispensar veterinar;
- infrastructura educațională bine dimensionată.